Cetatea Șoimoș

Reședință pentru regina Isabela și fiul ei minor, Ioan Sigismund Szapolya, Cetatea Șoimoș este un exemplu remarcabil de arhitectură medievală. Cu zidurile mari de piatră, cu poarta principală pe un pod de lemn, suspendată pe piloni, desupra unei râpe, cetatea pare de nepătruns din exterior. Odată intrat aici, vei descoperi cu adevărat inima cetății. Curtea interioară și ruinele camerelor princiare amintesc de rolul important pe care fortificația l-a avut în trecut.

Cetatea Șoimoș a fost construită spre sfârșitul sec. al XIII-lea de către o familie nobiliară. La începutul sec. al XIV-lea, Șoimoșul devine cetate regală. Donată în repetate rânduri către familiile nobiliare ale vremii, cetatea ajunge în 1446 sub proprietatea lui Iancu de Hunedoara, ocuparea ei find oficializată abia în 1453, de către regele Ladislau al V-lea.

În vremea lui Matei Corvin, cetatea a fost asediată de mai multe ori, trecând prin mai multe stăpâniri, până ce a ajuns la fiul acestuia, Ioan Corvin. Prin el va ajunge în mâinile magnatului Gheorghe de Brandenburg.

Ca și alte cetăți din zona respectivă, fortificația Șoimoș a fost asediată și cucerită de către armata de țărani condusă de Gheorghe Doja, după ce garnizoana cetății s-a alăturat răsculaților. După înfrângerea răsculaților de sub zidurile Timișoarei, voievodul Ioan Szapolay a ocupat-o în folosul său direct. Într-un final, cetatea a fost cucerită în 1552 de către turci și apoi eliberată de creștini în 1595. La început de sec. al XVII-lea a devenit bază militară otomană, până în 1688.

A fost părăsită oficial abia în 1788 iar apoi supusă demolărilor.


Legenda fondării cetăților Șoimoș, Șiria și Dezna.

Se spune că cele trei cetăți ar fi fost construite de trei surori. Când acestea s-au întâlnit, prima a spus: ”Dacă mă ajută bunul Dumnezeu, cetatea mea va fi gata mâine”. A doua nu se lăsă mai prejos: ”Și cetatea mea va fi gata tot mâine”, spuse ea. Cea de-a treia exclamă sfidător: ”Chiar dacă nu mă ajută bunul Dumnezeu, cetatea mea va fi gata tot mâine”. După ce meșterii terminară construcția celor trei cetăți, cele trei surori ar fi fost pedepsite pentru trufia lor și transformate în șerpi, iar cetățile lor s-au năruit. Fecioarele se transformară în șerpi albi, fiecare purtând câte o coroană pe cap și o cheie de aur în gură. Astfel, apar în fiecare an la miez de noapte în curtea cetății, așteptând eliberatorul, care să le ia coroanele și cheile, după care ele se vor transforma iarăși în fecioare, iar cetățile vor reapărea în toată splendoarea lor.


Locație: DN7, Șoimoș

– Tarif intrare: liber
– Program: 24/24
– Din Arad, cu mașina personală, am făcut aproximativ 50min.

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s