CRIȘANA

Crișana (magh. Körösvidék) este o regiune istorică situată pe teritoriile României și Ungariei, având ca limite naturale râul Tisa la vest, râul Mureș la sud, Munții Apuseni în est și râul Someș în nord.

  1. Geografia

Fizic, regiunea Crișana este situată între râurile Mureș, Someș, Tisa și culmile Munților Apuseni. Punctele extreme sunt: 20°45’ long. E (Nădlac la vest) și 22°39’ (Târnăvița la est) long. E, respectiv 45°58’ (Labașinț la sud) și 46°38’ latitudine nordică (Berechiu la nord).

Altitudinea maximă este vârful Bihorului (Cucurbăta Mare), 1849 m. Vârful Budeasa ajunge la 1790 m, vf. Cârligați la 1693 m. Principalele unități de relief sunt Câmpia Aradului, Câmpia de Vest, Dealurile de Vest, Munții Plopișului, Munții Pădurea Craiului, Munții Bihor, Munții Zărandului și Munții Codru-Moma. Partea maghiară (Körösvidék) este Câmpia Crișurilor (Körösalföld) care face parte din Câmpia Tisei și era, până la drenajele din sec. XIX, în mare parte mlăștinoasă.

2. Istoria

Din punct de vedere istoric, Crișana apare sub denumirea de Márot Kazárorszag („țara Hazarului Marot”) în cronica notarului Anonymus al regelui ungur Béla al III-lea și pe harta doctorului Márki Sándor (1853-1925)[1]. Conform acestei cronici, „Țara Hazarului Marot” și a urmașului său „Menumorut”, avea ca reședință cetatea Biharea. În lupta cu ungurii sosiți în anul 896, Menumorut pierde partea de nord-vest a cnezatului său până la Criș, păstrând numai partea dintre Criș și Mureș, cu cetatea Biharea.

Existența acestui cnezat, a conducătorilor „Marot” și „Menumorut” (poate același personaj) precum și a cetății Biharea este disputată, cronica lui Anonymusconținând multe contraziceri, aproximații și omisiuni, dar contextul epocii este totuși evocat, de exemplu priin afirmația că Menumorut ar fi avut „suverani bulgari”. După întemeierea statului maghiar, Crișana nu a constituit un ducat (cum susțin unele publicații), ci a fost împărțită în varmeghii (comitate); după 1526, partea de nord-est a intrat în Principatul Transilvaniei („Partium”) iar partea de sud-vest în Imperiul Otoman. În 1699, Crișana a intrat în totalitate în Imperiul Habsburgic.

La 1 decembrie 1918, deputații români decid în unanimitate unirea Transilvaniei, Banatului, Crișanei și Maramureșului cu România, cu păstrarea unei autonomii locale, pe baze democratice, cu egalitatea naționalităților și a religiilor. Precum fusese mai înainte și la Chișinău la 9 aprilie și la Cernăuți la 28 noiembrie, la Alba Iulia, a fost, de fapt, un plebiscit al tuturor românilor respectiv din Basarabia, Bucovina, Transilvania, Maramureș, Crișana și Banat. Tot la Alba Iulia, cu prilejul Adunării, se constituie Marele Consiliu Național Român, format din 200 de membri aleși și 50 de membri cooptați. A doua zi, acest Consiliu numește un guvern provizoriu, numit Consiliul Dirigent al Transilvaniei, în frunte cu Iuliu Maniu. Consiliul trimite o delegație la București, condusă de episcopul de Caransebeș, Miron Cristea (viitorul patriarh al României) care, la 1/14 decembrie, înmânează regelui Ferdinand I declarația de la Alba Iulia.

3. Organizarea administrativă

Pe teritoriul României, Crișana este compusă din:

  • pe teritoriul României: județul Bihor (integral), cea mai mare parte a județului Arad și a județului Sălaj, extremitatea sudică a județului Satu Mare și extremitatea nordică a județului Hunedoara.

4. Bibliografie

  • Ion Bulei, Scurtă istorie a românilor, Editura Meronia, București, 1996, pp. 104-107

 

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s