Site icon Țara cu Balauri

Conacul din Măineasca

Conacul din Măineasca

Advertisements

Pe acest blog, cu precădere, încerc să documentez monumentele istorice de la noi din țară mai puțin recunoscute de publicul larg. Uneori, chiar dacă edificiul în sine nu se regăsește pe nicio listă a monumentelor istorice, nu trebuie trecut cu vederea. Este și cazul acestui conac impunător din localitatea Măineasca, județul Ilfov ce merită un loc printre articolele mele datorită arhitecturii și peisajului în sine.

Comuna Petrăchioaia din județul Ilfov are în componența sa trei sate: Vânători, Surlari și Măineasca. Ultimul dintre aceastea, Măineasca, ne interesează în mod direct pentru că aici regăsim un conac neoromânesc vizibil de pe DJ402 și de dincolo de apele din jurul său.

După cum ne spune Primăria Petrăchioaia, satul Măineasca poartă numele logofătului Nicolae Măinescu. Pornind de la acest aspect, putem spune că și conacul nostru s-a construit, cel mai probabil, pe moșia acestuia.

Nicolae Măinescu își are orginile dincolo de Dunăre, în localitatea Califarov(?), după cum scrie în pisania bisericii Măineasca, zidită la 1766. Se pare ca boierul a venit însoțit de un număr mare de țărani din părțile de sud ale Dobrogei. Porecla purtată de unii săteni în trecut de „băltăreți”, precum si asemănarea colindelor cu cele din Dobrogea în care se vorbeşte despre mare, pomenindu-se „Icea-n vadul Brăiliței”, arată că un număr din întemeietorii acestui sat își au originea în teritoriul dintre Dunăre si Marea Neagră.

Acum, cunoscând faptul că boierul Măinescu a avut mult teren prin aceste împrejurimi, putem să deducem că și acest conac se poate să fi fost ridicat de către urmașii acestuia. Nu cunosc cu exactitate anul construcției, dar vă pot spune că de-a lungul timpului i-au fost adăugate tot felul de anexe parazite, încăperi etc. Acest lucru se poate observa în imaginea de mai sus, partea din stânga conacului.

Mergând din sursă în sursă, aflăm că în perioada contemporană proprietarul de drept al conacului ar fi fost Stelian Popescu, directorul ziarul Universul între anii 1915-1945. Cum ne spune un user de pe acest site, conacul ”în prezent este deținut de un antreprenor român care are mai multe ferme prin zonă.”.

Un aspect interesant ce trebuie menționat este că filmul ”Ultimul zburător”, pe care nu l-am văzut, a fost produs și aici, la conacul din Măineasca. În acest trailer veți regăsi mai multe imagini atât cu exteriorul, cât și cu interiorul conacului.

Ei bine, nu vreau să vorbesc prostii, dar cum vă spuneam mai sus, conacul se încadrează stilistic în curentul neoromânesc atât de la modă în perioada de început a secolului XX, în special în provincie.

Ce mi s-a părut interesant, și nu spun asta ca un fin cunoscător al arhitecturii, sunt atât combinațiile puțin ciudate dintre anumite elemente, cât și utilizarea betonului armat şi a structurii portante din pereţi din bârne din lemn pentru etaj şi mansardă. Pe deoparte, includerea betonului armat în acest conac, fie că a intervenit pe alocuri sau mai târziu decât construcția inițială, l-au ajutat să reziste mai mult în timp.

Culorile aprinse (roz spre roșu) din anumite încăperi, mai ales cele de la primul nivel, pare că au apărut pe durata producției cinematografice ”Ultimul zburător”.

Am cercetat fiecare centrimetru din acest conac. Spre exemplu, vederea de la etajele superioare este una superbă în orice perioadă a anului, mai ales dacă ai parte și de lumină naturală. În imaginea de mai jos se poate observa o livadă din apropierea conacului.

Încăperile, așa cum de altfel mă așteptam, erau degradate, plin de praf, de porumbei. Conacul are peste 10 camere, sper nu greșesc, fiecare dintre acestea venind la pachet cu un design diferit pe alocuri.

Ajungând la ultimul etaj, ce să vă spun. . . cred că trebuie să fi fost o adevărată plăcere să servești un ceai sau o cafea aici. Accesul se face din etajul intermediar, urcând niște trepte solide, deci pe această porțiune n-ar trebui să fie o problemă dacă vă este teamă că s-ar putea să cadă ceva cu voi / pe voi.

În schimb, aceste scări ce se văd în imaginea de mai jos și care fac legătura parte și etaje, deși atunci când am fost eu (ianuarie 2022) păreau destul de solide, trebuie să aveți mare grijă când le urcați.

În ianuarie ’22, la data vizitării mele acestui conac, porțile sale m-au primit cu brațele deschise. Iar aici mă refer, în primul rând, la proprietarea unde se află conacul în prezent (AGROINDAF – informație preluată de pe net), iar apoi la intrarea principală a conacului (vezi imaginea de mai jos).

În continuare, vă las cu alte imagini de la fața locului:



1. Paypal | https://www.paypal.com/paypalme/laurentiucutaru sau click aici.
2. Transfer Revolut | vă rog să mă contactați aici sau aici pentru a vă oferi numărul de telefon în privat.

Exit mobile version