Aici a fost regizat filmul ”Moromeții”

  • Cuvânt de început

Trebuie să vă spun că acest loc, oficial, nu este clasat ca fiind un monument istoric. Dar când te gândești la actorii care au fost aici, filmele regizate și momentele de cultură petrecute de-a lungul anilor, cu siguranță îl poți clasa ca fiind important din punct de vedere cultural.

  • Filmări

În 1984 Stere Gulea a propus Consiliului de Stat pentru Cultură și Artă realizarea filmului Moromeții. Scenariul filmului a fost scris de acesta după volumul I al romanului Moromeții de Marin Preda.

Acțiunea cărții se petrece în anii ’30 ai secolului al XX-lea la Siliștea Gumești, satul natal al scriitorului Marin Preda. Localitatea se schimbase însă destul de mult în cei 50 de ani care trecuseră de la momentul descris în carte, chiar scriitorul afirmând în volumul Imposibila întoarcere că „…ăsta nu e satul meu”. Regizorul a vizitat mai multe sate pentru a găsi unul care să semene cu satul descris de Marin Preda în roman, alegând în final satul Talpa, tot din județul Teleorman. Au fost găsite două case nelocuite alăturate, despărțite de un gard, înspre marginea satului, care au fost alese pentru a fi casa lui Bălosu și a lui Moromete. În curțile celor două case nu era însă niciun salcâm, așa că a fost adus unul tocmai din Alexandria.

Filmul a fost realizat în studiourile Centrului de Producție Cinematografică București. La realizarea filmului au fost folosiți pe post de consultanți Răzvan Ciucă (consultant etnografic) și Mihai Ungheanu (consultant literar). Regizor secund a fost Jana Dochița-Badea, iar operator filmări combinate Nora Irimescu. Filmul a fost filmat pe peliculă alb-negru.

Filmările au durat timp de două luni și au avut loc în vara anului 1985 în satul Talpa. Echipa de filmare era cazată la Hotelul Parc din Alexandria, de unde făcea zilnic naveta o distanță de 80 de km până în satul Talpa. Condițiile din camerele de hotel erau mizerabile: pe lângă faptul că era foarte cald, în încăperi mișunau gândaci, muște și țânțari.

Satul în care se filma era destul de izolat. Casele au fost închiriate de la săteni și există și în prezent. Strada pe care s-a filmat a fost denumită ulterior strada Moromeții. Sătenii i-au privit pe actori ca pe vecinii lor. Victor Rebengiuc a afirmat că a fost impresionat profund că localnicii cunoșteau romanul pe dinafară. Echipa de filmare aducea țăranilor zilnic pâine, că acolo nu se găsea. Întreg satul aștepta autobuzul cu echipa de filmare de la Alexandria. În schimb, sătenii le aduceau actorilor și celorlalți membri ai echipei de filmare ouă, brânză și alte produse și le făceau de mâncare la prânz.

Scenariul a fost îmbunătățit în timpul filmărilor fără a se modifica litera cărții și spiritul ei. La cererea Comisiei ideologice, a trebuit refilmată o secvență în care legionarii îl bat pe Dumitru lui Nae.

  • Actorii

Rolul lui Ilie Moromete i-a fost oferit inițial de regizor lui Gheorghe Dinică, un actor care interpretase roluri negative în cele mai multe filme. Dinică a acceptat în prima fază, dar a renunțat ulterior la rol. Într-un interviu ulterior acordat Eugeniei Vodă în anul 1999 la emisiunea „Profesioniștii”, Gheorghe Dinică a afirmat că regretă că a refuzat rolul Ilie Moromete, argumentându-și astfel refuzul său de a participa la Moromeții: „Îl iubeam prea mult pe Ilie și mi-a fost frică să nu-l stric”.

Gulea i-a propus atunci lui Victor Rebengiuc să interpreteze rolul principal din film, iar acesta a acceptat. Actorul trebuia să-l interpreteze inițial pe Dumitru al lui Nae. Victor Rebengiuc nu era obișnuit să joace roluri de țăran, familia sa provenind de la oraș. Bunicul actorului se mutase la începutul secolului la București, iar Rebengiuc nu a trăit niciodată la țară. Actorului îi plăcea personajul, dar nu se gândise să-l interpreteze pentru că „mi se părea departe de mine, de posibilitățile mele actoricești. Era un personaj dintr-un mediu care mie nu-mi era deloc cunoscut, nu-mi era familiar”. El a filmat o probă, iar regizorul a fost mulțumit. Rebengiuc s-a speriat însă că nu va putea să interpreteze convingător rolul. „Mi s-a părut că e greu, că n-o să pot să am autenticitate în personaj… Era o lume pe care n-o cunoșteam foarte bine, mi se părea greu, foarte greu de ajuns acolo… la personaj, o distanță mare și dificilă”. El a plecat de la filmări la București. Filmările s-au întrerupt timp de o săptămână, până când actorul a fost convins de Leopoldina Bălănuță să se întoarcă.

Neștiind cum să interpreteze un țăran, Rebengiuc s-a concentrat pe latura dramatică a personajului: „Am fost sărac de dimineața până seara… Nu știu cum e ăla un țăran, așa că am uitat că era vorba de un țăran. Am jucat numai un om care are probleme.”.

Vorbind despre cei doi actori, Stere Gulea a afirmat următoarele: „Poate Gheorghe Dinică l-ar fi abordat altfel pe Ilie Moromete, cu o ironie mai acidă. Însă dramatismul pe care îl are personajul în filmul meu este dramatismul pe care i l-a dat Rebengiuc”. Actorul a trebuit să facă o serie de concesii; el și-a lăsat mustață și s-a tuns mai scurt . De asemenea, a trebuit să se reapuce de fumat, deși se lăsase de ceva vreme de tutun și nu mai fuma deloc.

Ceilalți actori au fost aleși de regizor în urma unui turneu făcut pe la teatrele din întreaga țară. El dorea să folosească figuri noi, necunoscute de public. Actorii aleși au fost găsiți la teatrele din Piatra Neamț, Sibiu și Craiova.

La preselecțiile pentru alegerea copilului care să joace rolul lui Niculae Moromete a participat un număr mare de copii din sudul țării. Echipa de producție a colindat mai multe școli din județ. Copiii au fost puși să spună o poezie și au purtat un dialog cu echipa de producție, rămânând în competiție doar 300 de copii. Toți aceștia au fost aduși pe platourile de la Buftea, unde au avut loc probe timp de trei săptămâni, la sfârșitul fiecărei zile fiind eliminați din concurs o parte din copii. În cele din urmă au rămas doar cinci copii care au fost puși să interpreteze două scene: să-i sară în spate lui Victor Rebengiuc și să repete scena cu frigurile. A fost ales Marius Rivera Badea, care avea 11 ani (era născut la 1 septembrie 1973), era elev la Școala din satul Poroschia și făcea parte din lotul național de șah.

Regizorul a fost impresionat de faptul că băiatul era blând și foarte deștept, acesta din urmă reușind să învețe după prima săptămână întreg scenariul pe de rost. Copilul trebuia să se trezească aproape în fiecare zi la șapte dimineața, să ia autobuzul din Poroschia până în Alexandria, de unde pleca împreună cu echipa de filmare la Talpa. Tatăl lui venea des pe platourile de filmare. Regizorul i-a dat copilului dreptul de a cere întreruperea filmărilor dacă nu-i convenea ceva. În perioada filmărilor, copilul a lipsit mult de la școală, reușind să ajungă la cursuri cam patru zile pe lună. Unii profesori îl acuzau că îi tratează de sus și l-au pus să dea chiar și trei teze într-o zi. La premiera filmului Moromeții de la Cinematograful Scala, Marius Badea a spus că ar vrea să mai facă filmul odată, pentru că era nemulțumit de unele scene. Toată lumea a râs. Pentru un an de filmare, el a primit 10.000 de lei, adică trei salarii medii pe economie.

  • Amânarea lansării

Filmările s-au încheiat în 1985, însă lansarea s-a amânat din motive de cenzură. Filmul a fost vizionat de mai multe ori timp de un an și jumătate de diferiți responsabili cu cultura de la mai multe instituții, inclusiv de la Secția de Propagandă a PCR. Responsabilii cu propaganda au reproșat filmului că imaginea este prea sumbră și prea întunecată, că țăranii sunt reprezentați dormind pe prispă și umblând desculți, că se face referire la legionari și la rege în discuțiile din poiana lui Iocan. Ei erau nemulțumiți că lumea satului din România era prezentată într-o imagine urâtă, iar casele țărănești erau prea sărăcăcioase.

Regizorul s-a apărat spunând că lumea din film era cea descrisă de Marin Preda în romanul său. El a promis să facă modificările cerute de responsabilii cu propaganda, dar le-a tergiversat la nesfârșit. Stere Gulea a explicat astfel discuțiile sale cu cenzorii: „Dacă erai slab de înger și acceptai să faci o modificare o singură dată, sigur veneau cu altceva. Păi compromiteai de tot filmul. Singura soluție a fost de a tergiversa – cum făcea Moromete cu fonciirea. Niciodată nu spuneam „Nu!”. Spuneam „O să mă gândesc”. Data viitoare când mă chemau, nu mai erau aceleași obiecții. Era caraghios. Era penibil, ce să mai!”. Filmul a scăpat până la urmă de modificările solicitate de cenzură, Stere Gulea rezistând încăpățânat la toate presiunile și amenințările.

În cele din urmă, Gulea a primit un telefon de la Secția de Propagandă și a participat la o vizionare cu Dumitru Popescu „Dumnezeu”, rectorul Academiei de învățămînt social-politic „Ștefan Gheorghiu” din București. La sfârșitul vizionării, Dumitru Popescu a spus: „Domn’e, mie mi-a plăcut filmul. Da, așa era viața la țară. E impresionant filmul, e prima dată când văd un film românesc cu țărani autentici”. Imediat, toți ceilalți cenzori au început să-și exprime și ei aprecierea față de filmul pe care-l criticaseră anterior: „Da, așa!, că și eu vin de la țară…”.

  • Opinia familiei lui Marin Preda

Familia scriitorului a fost dezamăgită după ce a aflat că Gheorghe Dinică a refuzat rolul principal. Alexandru Preda, fiul cel mic al lui Marin Preda, considera că Dinică reprezenta pentru el imaginea lui Ilie Moromete. Alegerea lui Rebengiuc a fost privită cu neîncredere pe motiv că actorul era considerat un actor de oraș, greu de imaginat în rolul unui țăran ce mergea în picioarele goale pe o miriște. Interpretarea actorului a fost apreciată ulterior ca fiind excepțională.

Fiul cel mic al lui Marin Preda a declarat că i-a plăcut filmul, interpretarea actorilor a fost impecabilă, dar personajul Nilă i s-a părut prea „bolovan” decât ar fi fost în realitate, iar Niculae era parcă prea „aerian”.

  • Cuvânt de încheiere

continuare a filmului, Moromeții 2, a fost anunțată la 30 de ani de la lansarea filmului original. Astfel că, ambele filme au turnate în această ogradă ce se află pe strada Moromeții 1985, (re)denumită din momentul în care au început filmările pentru partea a doua filmului. Casa din imagine aparține Elenei Papuc, pe care toţi localnicii o ştiu drept “Casa lui Ilie Moromete”. În clădirea din paiantă, cu patru încăperi mici şi o prispă, a stat pe gânduri, pentru prima dată, personajul de film Ilie Moromete, în urmă cu peste trei decenii.

Din ce am aflat de prin vecini, ograda se poate vizita oricând, singurul lucru mai puțin plăcut fiind faptul că nu poți intra efectiv în casă. Dar prin curte, așa de o plimbare, oricând și oricum.

Comuna Talpa este situată la vreo 100 de kilometri distanță de București și la câțiva kilometri de satul natal al lui Marin Preda, Siliștea Gumești, așa că vă îndemn fără doar și poate să vizitați acest loc cu totul și cu totul special pentru cultura din România.

Trailer ”Moromeții 2” – https://youtu.be/DFxFDQyTs3Y

Filmul ”Moromeții” – https://youtu.be/L6GR26B_2vQ

Video cu ograda unde a fost regizat filmul – https://youtu.be/HLQgGLK0nLA

  • Unde s-a născut Marin Preda?

Aici – https://taracubalauri.com/2019/07/13/casa-memoriala-marin-preda/


  • Locație: comuna Talpa, județul Teleorman.
  • Articol realizat în luna aprilie, 2021.
  • Sursă text, aici.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s