- Cuvânt de început
Nu știu despre voi, dar eu sunt foarte pasionat de Tezaurul României și poveștile țesute în jurul acestuia de-a lungul anilor.
Un tezaur care astăzi vorbește despre un tărâm al legendelor. Despre un pământ ancestral, asiduu încercat și lovit de toate urgiile istoriei. Din puzderia de legende locale despre comori, multe sunt parțial adevărate întrucât ele s-au propagat din gură în gură primind totodată și multe alterări ale detaliilor originare.
S-a întrebat vreodată cineva cum se face că, la noi în țară, s-au descoperit și se tot descoperă, în continuu, tot felul de tezaure și artefacte de o mare valoare? Răspunsul e simplu: acest pământ a fost, dintotdeauna, la răscrucea zbuciumului istoriei. Perșii, Tracii, Dacii, Romanii, Grecii, popoarele migratoare precum hunii, gepizii, avarii, slavii și mai târziu Otomanii sau Rușii, cu toții și-au lăsat amprente de aur, argint și alte artefacte prețioase în urma războaielor de cucerire pe care le-au dus sau a teritoriilor pe care le-au stăpănit.
Astăzi, acest tezaur al României, atât cât a fost el scos la suprafață, se poate vizita în instituții acreditate precum muzee, expoziții de artă, case memoriale etc. În acest sens, dacă n-ați fost deja, atunci vă recomand cu tărie să vizitați Sala Tezaur a Muzeului Național de Istorie a Românie. Merită!
- Coifurile României
Exact cum spun cei de la Adevărul, ”cinci coifuri misterioase din aur au fost descoperite, de-a lungul anilor, pe teritoriul României, la sute de kilometri distanţă unul de altul. Coifurile care datează din perioada predacică seamănă extrordinar de mult între ele.”
La MNIR eu le-am văzut pe următoarele: Coiful de la Peretu (Teleorman), Coiful de la Coțofenești (Prahova), Coiful de la Agighiol (Tulcea). Celelalte două, Coiful de la Porțile de Fier (Mehedinți) expus astăzi în Muzeul de Istoria Artelor din Detroit și Coiful de la Cucuteni (Iași), nu am scris despre ele.
N-am să vă dau multe detalii despre fiecare coif în parte pentru că acestea pot fi găsite dând click pe link-urile de mai sus. În schimb, vă ofer o imagine ce suprinde trei dintre aceste coifuri:
Acestea oferă fără doar și poate un elocvent repertoriu al varietății și vivacității artei getice/tracice din secolele IV-III a.Chr. Fiecare prezintă pe partea frontală doi ochi apotropaici de mare expresivitate, iar pe apărătoarele de obraz sau de ceafă scene mitologice, elemente de o complexitate simbolică aparte.
Dacă priviți cu atenție partea frontală unde se află ochii dar și scenele mitologice de pe apărătoare, cu siguranță veți avea întrebări de genul: ”Există vreo legătură între aceste ele?”. Cei care au cercetat aceste coifuri susțin teoria potrivit căreia teritoriul României a fost, cu mii de ani în urmă, leagănul unei vechi şi puternice civilizaţii şi că Burebista n-ar fi fost primul rege din zonă.
Legenda spune că, la începuturile istoriei, regii traci, despre care Homer a scris ca erau stăpânitorii Lânii de Aur, erau uniţi între ei printr-un jurământ tainic. Aceeaşi legendă admite faptul că, pe teritoriul României, triburile tracice erau unite între ele, cu mult înainte de Burebista. Unii istorici admit existenţa unei Frăţii regale a tracilor. Cei aleşi erau iniţiaţi în ”Taina Jurământului”, un jurământ care garanta tăcerea în faţa duşmanilor. Tăcerea era menită să protejeze comorile şi tezaurele ascunse ale tracilor (sursa Adevărul).
- Cuvânt de încheiere
Adevărat sau fals, legenda sau nu, aceste coifuri există și reprezintă dovada vie că, în urmă cu mii de ani, o civilizație s-a dezvoltat pe teritorul actual al României.
Trebuie să le vedeți, pe viu, la Muzeul Național de Istorie a României.
