Ruinele Curţii lui Constantin Aga Bălăceanu

  • Cuvânt de început

Județul Teleorman a contribuit fără doar și poate la dezvoltarea istoriei noastre.

Marin Preda a scris ”Moromeții” cu gândul la casa de odinioară. În apropiere de Alexandria se află conacul unde s-a născut Constantin Noica, o moșie foarte faină dar și copia fidelă a capelei ”Stella Maris” de la Balcic. Alte conace de poveste regăsim la Blejești și Lăceni. O culă, de altfel singură din această parte a țării, se poate vizita la Frăsinet. Lângă Dunărea măiastră o cetatea medievală începe să prindă viață. Mănăstiri ce vin la pachet cu o încărcătură istorică extraordinară sau câmpuri de luptă de asemenea merită amintite.

Alte monumente istorice, poate cele mai interesante din punctul meu de vedere, sunt ruinele unor reședințe boierești de mari dimensiuni ctitorite de familia Bălăcenilor: Așezarea medievală de la Tătărăștii de Sus și ruinele curţii lui Constantin Aga Bălăceanu de la Balaci. Desprea cea din urmă am să vă povestesc astăzi.

  • Constantin Aga Bălăceanu

Comuna Balaci se află la limita de NV a judeţului Teleorman, pe un platou ondulat, străbătut de pârâul Burdea, care şi dă numele său câmpiei de SV a Munteniei: Găvanu – Burdea. La Balaci este leagănul familiei boierilor Bălăceni, ale căror origini se pierd în vremea domniei lui Mircea cel Bătrân.

Primul membru al Bălăcenilor, ”Balaciu”, este menționat în cronicile timpurilor străvechi ca fiind un personaj “cu capul negru” care s-a luptat ca un leu în Serbia, în timpul lui Radu Negru, și pe care îl pomenesc baladele sârbesti; căci erau toți “nebuni de vitejie”, spune cronicarul[1].

Constantin Aga Bălăceanu, cel care a început construcția, a fost fiul lui Badea “Ușurelul” Bălăceanu și al Mariei Bălăceanu (n. Cocorăscu). Despre el, cronicarul Radu Greceanu, care îi era ostil, spunea că era “iubitor de avere, de cai și de fantazii”. Aga Bălăceanu era descendent lui Constantin din Balaci (†1395), căpetenie de oşti a voievodului Mircea cel Bătrân care ar fi murit în bătălia de la Rovine din 1395, împreună cu alte două căpetenii – despre care se spune că ar fi fost fraţii lui .

Titlul său, ”Aga”, era la origine titlul dat ofițerilor superiori din armata otomană, în Muntenia reprezentând un Dregător domnesc care avea în funcţie siguranţa publică, o functie bănoasă și importantă de altfel. Atestat în Muntenia începînd de la 1620, Aga era conducătorul militar al poliţiei, inspector al pieţelor urbane şi, după răscoala din 1655, conducătorul militar al infanteriei; avea închisoare proprie şi tribunal la el acasă. Regulamentul Organic i-a acordat gradul de colonel.

Căsătorit cu Maria, fiica domnului Șerban CantacuzinoConstantin Aga Bălăceanu a intrat în clanul puternic al Cantacuzinilor, mărindu-și astfel influneța în politică și averea.

Marele Agă moare în anul 1690 pe câmpul de luptă al Bătăliei de la Zărnești, luptând de partea Imperiului Habsurgic împotriva trupelor turcești, tătare și muntene ale domnului Constantin Brâncoveanu. De altfel, rivalitate și contrele dintre Constantin Brâncoveanu și Constantin Bălăceanu era cunoscute în acele vremuri, cel din urmă dorind să-l răstoarne pe Brâncoveanu și să mute capitala Țării Românești la Balaci[2].

ceste două umbre enigmatice, care parcă ne privesc din altă lume, sunt singurele înfățișări pe care le mai avem ale lui Constantin Aga Bălăceanu și ale soției sale, doamna Maria. Dăinuiesc, pentru cât timp încă nu se știe, pe pereții bisericii din Balaci, ctitoria sa.
Aceste două umbre enigmatice, care parcă ne privesc din altă lume, sunt singurele înfățișări pe care le mai avem ale lui Constantin Aga Bălăceanu și ale soției sale, doamna Maria. Dăinuiesc, pentru cât timp încă nu se știe, pe pereții bisericii din Balaci, ctitoria sa[3].
  • Ruinele curții medievale de la Balaci

Ceea ce astăzi poartă numele de “Curtea Bălăcenilor” sunt ruinele unei reşedinţe boiereşti de mari dimensiuni, pe măsura ambiţiei voievodale a ctitorului, aga Constantin Bălăceanu. Ansamblul este format din fostul paraclis, devenit biserica de mir a satului, cu hramul “Adormirea Maicii Domnului”, iar la aproximativ 100 m distanţă, pe cealaltă parte a actualei şosele naţionale se află ceea ce a mai rămas din pivniţele și ruinele impozantei case.

Biserica din Balaci.
Biserica din Balaci.

Ruinele palatului pe care marele agă Bălăceanu a început să-l ridice fără să-l termine niciodată, are ziduri groase de cărămidă care delimitează săli vaste, pivniţe mari cu tavane boltite și impresionante care sugerau măreţia pe care acest palat era destinat să o aibă.

Ruinele palatului.
Ruinele palatului.

Potrivit tradiţiei orale, ar exista și un tunel care duce din interiorul palatului undeva pe câmp. Dar nimeni nu l-a văzut vreodată și echipa de arheologi care au  studiat zona în ultimii 20 de ani nu i-au găsit urma. Face parte din farmecul miturilor populare locale.

Până și astăzi când nu mai sunt decăt niște ruine, se simte cât de grandioasă a fost plănuită această construcţie.

Astfel de construcţii erau o raritate în Ţara Românească unde boierii nu îşi făceau conace mari din cauza cutremurelor puternice şi a frecventelor devastări efectuate de turci şi mai ales de tătari. Ceea ce vedeam acolo era expresia unei viziuni occidentale a lui Bălăceanu care şezuse un timp la Viena.

Ruinele palatului.
Ruinele palatului.

După moartea lui Şerban Vodă și urcarea pe tron al lui Constantin Brâncoveanu, Balaciul devenise o a două capitală, un al doilea centru de putere valah orientat către Viena, ce se opunea lui Brâncoveanu, rămas fidel Sublimei Porţi.

Ruinele palatului.

Se spune că aici se adunau marii boieri partizani ai politicii pro-austriace a lui Bălăceanu. De asemenea, este foarte probabil că aici a venit şi generalul conte austriac Donat Heissler când a ocupat Ţara Românească în 1689 şi că aici a organizat cu Bălăceanu campania militară împotriva trupelor otomane care, din nefericire, s-a terminat prin înfrângerea de la Zărneşti (1690).

Ruinele palatului.
Ruinele palatului.

Strălucirea temporară a Balaciului la sfârşitul secolului XVII s-a menţinut în tradiţia orală a poporului. În acele vremuri circula o baladă în care se cânta astfel:

"Că Aga Bălăceanu zicea
Să facă Bucuresciul la Balaci
Că sunt ziduri începute
Frate şi neisprăvite
Biserica din Balaci,
Făcută cu o sută de ani
Înaintea Bucurescilor…''
  • Cuvânt de încheiere

Din păcate, așa cum se poate vedea în imaginele de mai sus, nepăsarea dar și gunoaiele au pus stăpânire și pe aceste ruine încadrate în lista monumentelor istorice din jud. Teleorman cu codul TR-II-m-A-14268. Nu cunosc tot contextul și de ce nu se pot renova/restaura, dar având în vedere că Primăria se află la o aruncătură de băț, cu siguranță se putea face mai mult.

Este trist că nu respectăm mai mult o istorie atât de amplă și de interesantă primită în dar de la strămoșii noștri care ne poate ajuta să înțelegem mai bine viitorul. Realizez că nu suntem în stare sau poate că nu avem dorința de a restaura multe locații istorice, dar măcar să le păstrăm așa cum sunt fără a accelera voit distrugerea lor.

Despre cercetările arheologice efectuate la Balaci, vă invit să citiți aici și de asemenea să vizitați Muzeul Județean Teleorman.

Dacă doriți să aflați mai multe informații despre veche familie de boieri români Bălăceanu, mari dregători, care dăinuiesc de mai bine de 700 de ani în sudul Țării Românesti, vă recomand acest site bine documentat și creat de Anca Bălăceanu, descendent al Bălăcenilor. Datele istorice din acest articol provine de pe site-ul menționat.


  • Articol realizat în februarie, 2021.
  • Locație: Comuna Balaci, jud. Teleorman, pe DN E70, Roşiorii de Vede – Piteşti, lângă primărie, în centrul satului.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s