- Cuvânt de început
Există o etapă istorică în ADN-ul acestei țări prea puțin înțeleasă. O etapă care a lăsat în urma ei construcții de o frumusețe aparte, un stil arhitectural ce atrage atenția oricărei persoane ce se perindă pe lângă aceste edificii.
Perioada vechilor familii boierești, a moșierilor, pentru că despre aceasta este vorba, merită cercetată și adusă la suprafață. Conacele, casele boierești și orice edificiu din perioada respectivă vin cu un farmec aparte. Și pentru a vă stârni și mai mult curiozitatea, priviți în imaginea de mai jos frumusețe de conac:

- Date istorice și ahitecturale
Edificiul a fost construit în anul 1900. Era o practică de la sfârşitul sec. XIX – începutul sec. XX, când familiile bogate din toată ţara au început să-şi construiască, acolo unde îşi aveau moşiile, „case de oraş” în stilul eclectic – neoromânesc. Privind de aproape partea exterioară a conacului, se poate oberva foarte bine acest stil neoromânesc ce îmbină atât influențe locale, etnografice, răsăritene, bizantine și occidentale. Principalul promotor al acestui stil arhitectural este arhitectul Ion Mincu, care a și studiat la Paris, la Școala Națională de Arte Frumoase. Acest stil a fost inaugurat în la noi în țară prin Casa Lahovary, finalizată in 1886.
Nefiind un cunoscător fin al arhitecturii, tind să cred că stilul din imagine intră în categoria neoromanescului timpuriu (1886 – 1906), adică un stil arhitectural foarte bogat în ornamente.


Conacul a fost, iniţial, proprietatea lui Emil Petrescu, posesor de moşie la Lăceni – Teleorman şi primar al Bucureştiului în perioada martie 1914 – noiembrie 1916 şi pentru încă o lună, în noiembrie 1918.
Conacul, aflat în prezent lângă şcoala nouă din sat, este cunoscut sub numele de „conacul Raineck”, după numele ultimului său proprietar, Robert D. Reineck, un urmaş al Mariei Petrescu, soţia primarului Emil Petrescu. Este unul dintre cele mai reprezentative monumente din categoria conacelor, de la începutul sec. XX din spaţiul teleormănean, iar imaginile de mai jos vorbesc de la sine.



- Cuvânt de încheiere
Conacul este astăzi (ianuarie 2021) într-o stare proastă de conservare. Nu se știe cu certitudine dacă acesta este încă proprietate privată, dacă are vreun un moștenitor, sau dacă aparține în întregime statului.
Un alt aspect important pe care este posibil să-l fi observat atunci când veți privi fotografiile este acela că ferestrele, toate ferestrele sunt cimentate! Vorbind cu oamenii de prin sat, am înțeles că acest lucru a fost posibil pentru că nu se dorește să dispară din el diferite obiecte sau, poate și mai important, nu vor ca oamenii străzii să se adăpostească acolo.
Merită vizitat!
- Fotografii din ianuarie 2021.






- Locație: Lăceni, jud. Teleorman, Lângă școala nouă din sat . Click MAPS pentru coordonate pe hartă;
- Datele istorice provin de la Muzeul Județean de Istorie Teleorman;
- Articol publicat în decembrie 2019;
- Fotografii realizate în decembrie 2019 și ianuarie 2021.
- Dacă doriți să-mi susțineți cauza iar împreună să punem bazele unei enciclopedii care să contribuie la descoperirea unor locații cu iz istoric mai puțin vizitate și recunoscute de publicul larg, o puteți face alegând una din opțiunile de mai jos.
1. Paypal | https://www.paypal.com/paypalme/laurentiucutaru sau click aici. 2. Transfer Revolut - Link | revolut.me/larrybalaur 3. Transfer Revolut - Cont IBAN | RO52BREL0005508978190100
Este în proprietatea primăriei Orbeasca.
E bine de știut. 🙂
Pingback: Ruinele Curţii lui Constantin Aga Bălăceanu – Țara cu Balauri
Pingback: Conacul Callimachi-Văcărescu – Țara cu Balauri
Pingback: Conacul Morutzi – Țara cu Balauri
Pingback: Castelul (Conacul) Roșianu – Țara cu Balauri