Moara lui Assan

  • Cuvânt de început

Bucureștiul a fost cândva un oraș puternic industrializat. Edificii ce au rezistat celor două războaie mondiale, cutremurelor cât și nepăsării autorităților oferă în continuare un parfum special urbei.

Nu departe de centrul orașului, doi negustori ai vremurilor de demult aveau să pună bazele unui ‘vapor‘ ce se ambiționează să ridice multe semne de întrebare celor care ar trebui să se ocupe de starea fizică a acestuia. Iar când spun ‘vapor’, din imaginea de mai jos (Fig. 1) veți înțelege și de ce.

Fig. 1 - ''Vaporul lui Assan'', așa cum a fost denumit de către localnici.
Fig. 1 – ”Vaporul lui Assan”, așa cum a fost denumit de către localnici.

Datorită dimensiunilor sale impunătoare dar și formei exterioare, Moara lui Assan a fost cunoscută printre localnicii vremurilor de atunci drept ”Vaporul” lui Assan. Din fotografiile pe care le-am surpins și pe care de asemenea le veți oberva în cele ce urmează, pot spune cu încredere că oamenii aveau dreptate când au (re)denumit această construție.

  • Date istorice

Povestea acestei opere a fost pusă cap la cap de doi dintre cei mai cunoscuți negustori și industrialiști din acele vremuri: George Assan (1821–1866) și Ion Martinovici (1820–1882).

Om înstărit și moștenitor al unor averi importante, George (Gheorghe în alte documente) se folosește de toată puterea financiară și relațiile sale cu lumea bună a Bucureștiului și, împreună unul dintre apropiații săi, Ion Martinovici, începe ridicarea primei mori cu aburi din România. Aproape o lună de zile a durat transportarea utilajelor pentru moară, acestea fiind aduse pe cale navală, cu vaporul de la Viena la Giurgiu, iar apoi pe cale terestră, de la Giurgiu la București. Ca fapt divers, mașina cu aburi produsă de Casa Spiegel cântărea 7 tone iar din cauza acestui motiv, pentru o siguranță sporită, au fost consolidate toate podurile şi podeţele pe unde urma să treacă. O vedere de ansamblu asupra complexului se poate vedea în imaginea de mai jos (Fig. 2).

Fig. 2 - Vedere din dronă asupra Morii lui Assan
Fig. 2 – Vedere din dronă asupra Morii lui Assan

Pentru o astfel de construcție, ingineri, arhitecți și meșteri nemți și-au unit forțele pentru a duce la capăt dorința lui Assan și Martinovici. În acele vremuri, instituțiile statului, primăria în acest caz, impuneau anumite limite de înălțime pentru diferite subansambluri ale construției în sine. Astfel că, deși au proiectat în primă-fază ca unul dintre coșurile fabricii să aibă 26 de metri, constructorii au fost nevoiți să se oprească la înălțimea de 10 metri după ce primăria le-a stopat dezvoltarea. După plata unor compensații către primărie, coșul a fost ridicat până la înălțimea proiectată de 26 de metri.

Moara din Colentina devenise o curiozitate pentru Bucureşti şi pentru împrejurimile sale. Mai ciudat e faptul că odată pusă în funcţiune moara cu aburi, a fost imposibil să fie convinşi brutarii să vină să-şi macine grâul la acea moară, pentru că, ziceau ei, dacă maşinăria mergea cu ajutorul focului şi scotea fum, nu era posibil să nu ardă şi făina.

Fotografii realizate la nivelul solului demonstrează finețea cu care a fost proiectată și construită această moară (Fig. 3, 4 & 5):

Fig. 3 - Moara lui Assan, vedere de la sol asupra ansamblului.
Fig. 3 – Moara lui Assan, vedere de la sol asupra ansamblului.
Fig. 4 - Perete exterior al depozitului de grâne.
Fig. 4 – Peretele exterior al depozitului de grâne.
Fig. 5 - Moara lui Assan.
Fig. 5 – Moara lui Assan.

În anul 1903 a fost sărbătorită o jumatate de secol de la înființare și cu acest prilej s-au mai adăugat câteva construcții, iar la clădirea principală în vârful turnului s-a pus un ceas mare, având dedesubt, în cifre de bronz, mari și vizibile de departe, anii 1853 – 1903. Ceasul lui Assan, care funcționa exact, a fost zeci de ani măsurătorul timpului pentru toți oamenii din cartierul Obor-Colentina.

Instalaţia morii a fost una dintre cele mai moderne. Piatra de măcinat a dispărut curând pentru a face loc unor cilindri din oţel şi din porţelan, printre care sunt trecute grâul şi celelalte produse de 15-16 ori până când operaţia este completă. Maşinile acestei mori moderne erau la fel de complicate ca şi diagrama care reprezinta drumul pe care-l parcurge grâul în moară.

Moara Assan măcina la 1910 până la 7 vagoane de grâu pe zi, producând până la 4 vagoane de făină, ce alimentau o treime din populaţia Bucureştiului de atunci, adică 100.000 de oameni pe zi şi producea mărfuri în valoare de 3.000.000 de lei anual.

  • Situația după naționalizare

Moara de la Obor, modernizată constant de foștii proprietari, a fost naționalizată de comuniști în iunie 1948. În același an, odată cu confiscările ilegale ordonate de comuniști, este arestat și Basil (Vasile) Assan, fiul lui George Assan, care la acea dată era unic acționar al Fabricilor Assan.

Pe durata anchetei, după ce a fost torturat, Assan ar fi fost aruncat de la etajul 5 al Prefecturii Poliției Capitalei, familiei comunicându-i-se că s-a sinucis. După 1950, în zona Morii Assan au funcționat mai multe întreprinderi, printre care Fabrica de pâine „Grâul” și Fabrica de ulei „13 Decembrie”. O parte din utilajele morii au ajuns pe post de exponate la Muzeul Tehnic Dimitrie Leonida sau în alte instituții. În prezent, la Muzeul Tehnic din București poate fi văzut un cilindru din instalația morii cu aburi “Assan” din anul 1853, exponat care a fost achiziționat, la începutul secolului trecut, chiar de fondatorul muzeului, inginerul Dimitrie Leonida.

  • Distrugeri aduse asupra morii

Mega-construția din zona Lizeanu-Obor a suferit mai multe distrugeri de-a lungul timpului, unele din cauza vremii iar altele, ceea ce este trist, din cauza nepăsării autorităților.

Începând cu 1995, persoane neidentificate au smuls și furat plăcile de identificare a monumentului turnate din aur masiv, elementele decorative din zinc și plumb ce se găseau în interiorul clădirii cât și ferestrele lucrate în fier forjat. Arhiva și mobilierul de valoare, rămas de la foștii proprietari ai fabricii au fost valorificate ilegal de persoane neautorizate. Utilajele fabricate la Viena înainte de anii 1900 au fost dezmembrate și vândute la fier vechi cu toate că erau piese de o deosebită valoare pentru istoria tehnicii.

Pe 1 ianuarie 2012, acoperișul construcției a căzut și, odată cu el, unul dintre pereți (cu o suprafață de peste 200 m²). Prăbușirea a fost cel mai probabil provocată de furturile de materiale produse de oameni ai străzii. La jumătatea aceluiași an, pe 7 iunie, clădirea a fost afectată grav de un incediu ce a pornit, se pare, la nivelul acoperișului unui turn al fostei fabrici de ulei din complex.

Un an și jumătate mai târziu, pe 8 februarie 2013, un perete al acestei clădiri s-a prăbușit din cauza furturilor de fier vechi din structura de rezistență.

Interiorul fabricii, spre exemplu, arată groaznic și este într-o continuă stare de degradare (Fig. 6 ).

Fig. 6 - Fotografie realizată în interiorul Morii lui Assan.
Fig. 6 – Fotografie realizată în interiorul Morii lui Assan.
  • Cuvânt de încheiere

Este trist cum o astfel de fabrică, parte importantă a industriei românești, a ajuns să fie distrusă sistematic de neglijența autorităților. Și ca să fie treaba bună, Moara lui Assan este clasificată în evidențele Ministerului Culturii și Cultelor ca fiind monument istoric de valoare națională și face parte din patrimoniul industrial.

La final vă las în compania altor două fotografii cu aceast mamut industrial (Fig. 7 & 8).

Fig. 7 - Moara lui Assan și o parte din clădirile anexe acesteia.
Fig. 7 – Moara lui Assan și o parte din clădirile anexe acesteia.
Fig. 8 - Moara lui Assan fotografiată de la 110 metrii altitudine.
Fig. 8 – Moara lui Assan fotografiată de la 110 metri altitudine.

  • Locație: Str. Silozului 25, sector 2, București în zona Lizeanu-Obor. Click WAZE sau MAPS pentru coordonate pe hartă.
  • Program. 24/24 dar trebuie să țineți cont de faptul că fabrica este astăzi proprietate privată și practic accesul este interzis. De asemenea, dacă vă aventurați pe acolo, aveți mare grijă pentru că oricând se pot desprinde cărămizi din clădire. Nu recomand vizitarea acesteia la interior!
  • Articol realizat în iulie, 2019.

Articol susținut financiar de balaurii:

Mă înclin în fața voastră!

Ce monumente istoric de valoare națională și care fac parte din patrimoniul industrial mai cunoașteți?

© Țara cu Balauri

One thought on “Moara lui Assan

  1. Pingback: Povestea ”Țara cu Balauri” – Țara cu Balauri

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s