Cetatea Sucidava

Sucidava a apărut ca un important centru economic și militar al tribului geto-dacic Sucii, de unde-i vine și denumirea de Sucidava – așezarea sucilor.

În urma cuceririi Daciei de către romani, pe teritoriul actualului cartier Celei s-a ridicat un castru roman care a contribuit la dezvoltarea așezării civile Sucidava.

Sub împăratul roman Aurelian (270-275) a fost zidită prima cetate de apărare. Împăratul Constantin cel Mare (306-337) a rezidit fortăreața, construind și un pod de piatră peste Dunăre și a restaurat drumul roman care lega Cetatea Sucidava de către Cetatea Romula.

Sucidava a fost distrusă prima dată de către huni, în perioada 442-447. Între anii 527-533, ea a fost refăcută de către împăratul Iustinian, ca apoi aceasta să fie părăsită la sfârșitul secolului al VI-lea din cauza invaziilor avaro-slave. Începând cu secolul al VII-lea, aria cetății a fost locuită, fără întrerupere, până astăzi, de o populație românească.

Între secolele XIV-XVI, pe partea estică a cetății a fost construită o fortificație medievală.

Vestigii istorice de vizitat:

Poarta de vest. S-a descoperit în anul 1977 cu ocazia descoperirii zidului de incintă din partea de vest a cetății. Poarta făcea legătura între Podul lui Constantin situat la aproximativ 132m vest de cetate și interiorul cetății.
Fântâna romană din secolul al II-lea este un puț de aproximativ 14 m descoperit în curtea școlii, ce are o formă circulară și căptușită cu cărămizi trapezoidale, în adâncimea ei găsindu-se vase și monede, unele chiar de pe vremea Împăratului Marcus Aurelius.
Basilica paleobizantină. Descoperită în anul 1977, este un edificiu religios din sec. al VI-lea p.Chr. din care s-a păstrat o parte din temeliile zidurilor și din pardoseala interioară. Sub nivelul acesteia, s-au găsit șase morminte de înhumație, cu orientare vest-est, ritual care poate face trimitere la cultul creștin. Basilica de la Sucidava este cel mai important monument ahitectural de acest fel, descoperit până în prezent la nordul Dunării.
‘Clădirea’ cu Hypocaust. A fost descoperită cu ocazia cercetărilor arheologice din anul 1977 și datează din sec. V p.Chr. Are zidurile din piatră și cărămidă legate cu mortar și este de formă dreptunghiulară. Pe sub podeaua clădirii se află pilae-le, construite din cărămizi suprapuse, iar în partea de sud-vest se află un praefurnium, unde se făcea focul pentru încălzirea aerului de sub podea, care era uniformizat cu ajutorul pilae-lor. Din hypocaust porneau spre alte clădiri, tuburi din ceramică îngropate în pereții locuințelor, prin care circula aer cald.
Împăratul Constantin cel Mare a construit nu departe de cetate un pod peste Dunăre ale cărui urme se pod vedea si astăzi, pod care se întindea pe o lungime de 2437 metrii, fiind considerat unul dintre cele mai lungi din antichitate, dar a refăcut si drumul care lega Cetatea Sucidava de Cetatea Romula. Acest pod s-a creat cu scopul de a unii romanitatea de la nord de Dunăre de cea de la sud de Dunăre.
Muzeul Cetății Sucidava este amenajat în clădirea de la intrare și expune podoabe, monede, obiecte de cult creștine, figurine din ceramică, vase, opaițe, diverse unelte casnice și gospodărești însoțite de note explicative.