Vila Bosianu

Cuvânt de început

Printre copacii celebrului Parc Carol din București se ridică o clădire mândră care se încăpăţânează să reziste vremurilor. A fost construită cu mult timp înainte de amenajarea frumosului parc şi imobilul l-a găzduit inclusiv pe Alexandru Ioan Cuza chiar înainte de Unirea Principatelor Române, de la 24 ianuarie 1859. Vila Bosianu, căci despre ea este vorba, adăposteşte în prezent biblioteca Institutului Astronomic al Academiei Române.

Date istorice

Vila Bosianu a fost construită în stilul neogotic între anii 1853 – 1859, într-o zonă mănoasă situată în sudul Capitalei, unde la vremea respectivă existau doar livezi şi vii. Acesta a fost şi un aspect pentru denumirea actualei Şosele a Viilor.

Constantin Bosianu, jurist și om politic, este cel care a dispus construirea acesteia.

”Bosianu hotărăşte să îşi construiască o casă, un conac, pe Dealul Filaret, dacă putem să îi spunem astăzi aşa, pentru familia lui. Pentru aceasta trebuia să apeleze la un arhitect remarcabil al vremii”, afirmă fostul director al Institutului Astronomic al Academiei Române. Astfel îl alege pe Luigi-Ludovic Lipizer (1824 – 1864), un arhitect ce provenea din Trieste (din nord-estul Italiei), ce se afla la vremea respectivă în Imperiul Austriac. Foarte apreciat de domnitorul Barbu Ştirbei, Lipizer a fost şi cel care a ridicat o serie de case şi biserici în Bucureşti şi Târgovişte, dintre care cea mai cunoscută este Casa Librecht-Filipescu (actuala Casă a Universitarilor), care seamănă foarte mult cu imobilul Bosianu^[1].

Perioada comunistă şi cutremurele şi-au pus amprenta asupra clădirii.

În perioada comunistă au dispărut parchetul şi sobele originale, piese de mobilier, printre care celebrul pat al lui Bosianu, dar şi candelabre. La începutul anilor ’90 au fost refăcute părţi de mobilier, sub influenţa designului ferestrelor şi a stilului din perioada lui Bosianu, dar şi interbelic, iar la clădire s-au făcut reparaţii, însă materialele folosite la vremea respectivă au fost insuficient de rezistente. Totodată, veranda cu geamuri a lui Bosianu, de la scara principală a clădirii, care apăra de ploaie şi viscol, nu a mai fost restaurată. Astfel, în pereţii Vilei Bosianu, clădire de patrimoniu, au avut loc infiltraţii puternice de apă, fiind necesare noi lucrări^[2].

Bosianu și Cuza

Bunul prieten al lui Constantin Bosianu, încă de pe vremea când trăiau amândoi la Paris, era chiar Alexandru Ioan Cuza. Este și motivul pentru care, cu câteva zile înainte de semnarea actului de Unire a Principatelor Române, Cuza este primit în vila Bosianu și ascuns de viile domeniului. Mai mult, pentru siguranța lui Alexandru Ioan Cuza se montează, la ferestrele casei, pe interior, obloane solide din lemn – pentru ca niciunul dintre spionii imperiali aflați pe urmele sale să nu îl poată asasina și împiedica, astfel, proiectul unionist^[3].

De altfel, zilele de dinainte de 24 ianuarie 1859 au fost și singurele în care turnul de influență romantică a casei lui Constantin Bosianu a fost ocupat de arnăuți înarmați cu flinte, responsabilii pentru protecția celui ce avea să devină viitorul domnitor al Principatelor Unite Române^[4] .

Odată înfăptuită Unirea, Constantin Bosianu ocupă pe rând, până la sfârșitul vieții mai multe funcții în stat: de la membru al Înaltei Curți de Justiție, vicepreședinte al Consiliului de Stat și președinte al Senatului, până la primar al Capitalei pentru o scurtă perioadă, ministru de Interne și președintele Consiliului de miniștri, adică prim-ministru^[5].

Tot Constantin Bosianu a fost printre cei care au pus umărul la înființarea Facultății de Drept din București, fiind și primul decan al acesteia.

Însă dintre toate rolurile pe care le-a jucat în statul român, acela de a contribui cu atâta convingere la înfăptuirea sa rămâne, cu siguranță, unul dintre cele mai importante. Și pare că nici nu ar fi putut să fie altfel, de vreme ce unul dintre strămoșii lui Constantin Bosianu a fost chiar boierul Calotă – cel care i-a fost la rândul său sfetnic lui Mihai Viteazu în perioada primei întregiri a României^[6] .

Constantin Bosianu moare în 1882, la 67 de ani, însă istoria vilei Bosianu continuă.

Cuvânt de încheiere

Din păcate n-am reușit să o vizitez la interior.

Fotografiile sunt făcute din exterior, din afara curții practic pentru că nici foarte aproape nu am putut merge. La data vizitării mele (ianuarie 2019) exista un post de pază care nu mi-a permis intrarea în incintă.

Cea mai bună perioadă pentru a fotografia vila este iarna, atunci când copacii din împrejurimile acesteia sunt fără frunze.

Voi ce edificii cu tentă istorică ați vizitat în București?

Locație: Strada Cuțitul de Argint 5, București 052034
Articol realizat în ianuarie, 2019.

Dacă doriți să-mi susțineți cauza iar împreună să punem bazele unei enciclopedii care să contribuie la descoperirea unor locații cu iz istoric mai puțin vizitate și recunoscute de publicul larg, o puteți face alegând una din opțiunile de mai jos.

1. Paypal | https://www.paypal.com/paypalme/laurentiucutaru sau click aici.
2. Transfer Revolut - Link | revolut.me/larrybalaur
3. Transfer Revolut - Cont IBAN | RO52BREL0005508978190100