Așezarea medievală de la Tătărăștii de Sus este amintită pentru prima dată într-un document în anul 1538, iar numele de familie Bălăceanu, mult mai târziu, în anul 1777, când proprietar era Ioniță șetrar, fiul lui Hrizea Bălăceanu vel pitar, care încetase din viață la aceea dată și căruia îi este, prin tradiția familiei, atribuită începerea lucrărilor de edificare a acestei reședințe boierești.
Așa cum se știe, la sfârșitul sec. al XVIII-lea și în primele decenii ale sec. al XIX-lea, curtea boierească, de oraș sau de sat, era o adevărată cetate, vremurile tulburi silindu-l pe proprietar să redea curții caracterul de apărare abandonat în epoca brâncovenească și realizat într-o concepție arhitecturală specific defensivă. La Tătărăștii de Sus acest caracter predomină.
Deși corespunde programului epocii ce caracterizează unele conace din Țara Românească, cum este cel de la Golești, dar mai ales din Moldova, de la Pașcani, Stolniceni-Prăjești, Tupilați, Gugești, Curtea de la Tătărăștii de Sus reprezintă un ansamblu unic, ridicat după un plan bine închegat, care integrează atât locuința, acareturile, cât și biserica și turnul – clopotnița.
Dispozitivul principal de apărare este un turn de clopotniță al porții ridicat pe 3 niveluri, inegale ca înălțime. La nivelul al doilea se păstrează vizibilă pe tencuială urma acoperișului în două ape a unui balcon de observație din lemn.
Monument istoric de importanță națională pe care localnicii îl numesc ‘cetatea soarelui – La ziduri’, continuă să fie scăldat în lumina de la răsăritul soarelui până la apus.
Locație: Tătărăștii de Sus, jud. Teleorman
– Tarif intrare: liber
– Program: trebuit vorbit cu enoriașii de la Mănăstirea Sfânta Ecaterina astfel încât să aveți acces. Mănăstirea se află în imediata apropierea a acestui obiectiv.
– Din Alexandria, cu mașina personală, am făcut aproximativ 1h.
