Cetatea Șoimoș

Cuvânt de început

De când mă plimb prin țară și scriu despre istoria noastră direct la firul ierbii, pot spune cu mână pe inimă că nu am văzut o cetate atât de masivă și impunătoare precum aceasta.

Date istorice

Reședință pentru regina Isabela și fiul ei minor, Ioan Sigismund Szapolya, Cetatea Șoimoș este un exemplu remarcabil de arhitectură medievală. Cu turnurile de apărare mari de piatră (Fig. 1), cu poarta principală pe un pod de lemn, suspendată pe piloni, desupra unei râpe, cetatea pare de nepătruns din exterior.

Fig. 1 - Turnul de apărare al cetății — *Fig. 1* – Turnul de apărare al cetății (1)

Odată intrat aici, vei descoperi cu adevărat inima cetății. Curtea interioară și ruinele camerelor princiare (Fig. 2 & 3) amintesc de rolul important pe care fortificația l-a avut în trecut.

Fig. 2 - Curtea interioară a cetății — Fig. 2 – Curtea interioară a cetății

Fig. 3 - Camerele princiare erau situate la un nivel superior față de celelalte — Fig. 3 – Camerele princiare erau situate la un nivel superior față de restul încăperilor din cetate

Cetatea Șoimoș a fost construită spre sfârșitul sec. al XIII-lea de către o familie nobiliară. La începutul sec. al XIV-lea, Șoimoșul devine cetate regală. Donată în repetate rânduri către familiile nobiliare ale vremii, cetatea ajunge în 1446 sub proprietatea lui Iancu de Hunedoara, ocuparea ei find oficializată abia în 1453, de către regele Ladislau al V-lea.

În vremea lui Matei Corvin, cetatea a fost asediată de mai multe ori, trecând prin mai multe stăpâniri, până ce a ajuns la fiul acestuia, Ioan Corvin. Prin el va ajunge în mâinile magnatului Gheorghe de Brandenburg.

Ca și alte cetăți din zona respectivă, fortificația Șoimoș a fost asediată și cucerită de către armata de țărani condusă de Gheorghe Doja, după ce garnizoana cetății s-a alăturat răsculaților. După înfrângerea răsculaților de sub zidurile Timișoarei, voievodul Ioan Szapolay a ocupat-o în folosul său direct. Într-un final, cetatea a fost cucerită în 1552 de către turci și apoi eliberată de creștini în 1595. La început de sec. al XVII-lea a devenit bază militară otomană, până în 1688.

A fost părăsită oficial abia în 1788 iar apoi supusă demolărilor. Demolări care se văd și în ziua de astăzi (Fig. 4).

Fig. 4 - În interiorul cetății sunt folosiți piloni de susținere pentru a stop procesul de degradare — Fig. 4 – În interiorul cetății sunt folosiți piloni de susținere pentru a stopa procesul de distrugere

Legenda fondării cetăților Șoimoș, Șiria și Dezna.

Se spune că cele trei cetăți ar fi fost construite de trei surori. Când acestea s-au întâlnit, prima a spus: ”Dacă mă ajută bunul Dumnezeu, cetatea mea va fi gata mâine”. A doua nu se lăsă mai prejos: ”Și cetatea mea va fi gata tot mâine”, spuse ea. Cea de-a treia exclamă sfidător: ”Chiar dacă nu mă ajută bunul Dumnezeu, cetatea mea va fi gata tot mâine”. După ce meșterii terminară construcția celor trei cetăți, cele trei surori ar fi fost pedepsite pentru trufia lor și transformate în șerpi, iar cetățile lor s-au năruit. Fecioarele se transformară în șerpi albi, fiecare purtând câte o coroană pe cap și o cheie de aur în gură. Astfel, apar în fiecare an la miez de noapte în curtea cetății, așteptând eliberatorul, care să le ia coroanele și cheile, după care ele se vor transforma iarăși în fecioare, iar cetățile vor reapărea în toată splendoarea lor.

Cuvânt de încheiere

Ambițioasă parcă, aceasta cetate reușeste în continuare să impresioneze prin dimensiunile cu care te întâmpină de la depărtare. ‘Aruncată’ pe dealul Cioaca Tăutului, cetatea se poate zări destul de bine de la 1-2km distanță (Fig. 5).

Fig. 5 - Cetatea Șoimoș privită de pe DN7 — Fig. 5 – Cetatea Șoimoș privită de pe DN7

Cuvintele sunt de prisos, astfel că vă las în compania unor fotografii ce vorbesc de la sine despre această operă arhitectonică (Fig. 6, 7, 8, 9 & 10):